Septembrie...

            Dacă mă gândesc din punct de vedere a producției legumicole, consider că am ajuns la ultima sută de metri a producției. Mai avem în câmp multe de recoltat, mai avem ce să-i creștem, dar multe culturi nu mai putem inființa. Vărzosele sunt pe calea cea bună, scoatem cartofii, ceapa, gogosarii, capia si niște gogonele care ar fi bine sa le vindem ca rosii. Și soarele se pare ca e mai pal, pătrunde mai greu printre norii deși cenusii. Toamna nu-i ca vara, dar să vedem cu ce mai putem ajuta plantele noastre.

            Poate cel mai actual este să ne concentrăm asupra culturilor care intră pe rod cum  ar fi gogosarii și kapia.

            Menținerea stării de sănătate a plantelor este cel mai important lucru pentru a asigura rodul bogat și de calitate. Prevenirea problemelor este posibil prin administrarea corectă a elementelor nutritive, respectiv tratamente pentru prevenirea bolilor și a dăunătorilor.

            O mare problemă a producătorului ar fi că în momentul sosirii brumelor, încă foarte multe fructe nu sunt maturizate. Si aceste fructe maturate ne-ar asigura un venit în plus și o satisfacție morală ”vezi ca nu m-a putut fenta bruma”.

            Procesul de maturare biologica a fructelor de gogosari și kapia nu sunt condiționate strict de numărul de zile trecute de la fecundarea florii.În mod natural, maturarea biologică este inducată de coinciderea factorilor de mediu, precum sunt intensitatea luminii, durata insolatiei, diferențele de temperatura intre zi și noapte, umiditatea aerului și a solului.

            Inducerea maturizării nu este uniformă la fiecare fruct, acesta se petrece în ordinea cum auxinele sintetizate de rădăcină pătrund în plantă și favorizează producerea etilenei, care este direct răspunzător coacerii. Procesul începe insăși la ”semnalul” embrionului din sămânțâ, ca acesta este gata formată, și pregătită pentru maturare.

            Procesul de maturare inducat se derulează într-o perioada mai lungă sau mai scurtă. Acesta se poate influența mai ușor, prin crearea condițiilor ideale, ceea ce privește nutriția și condițiile de mediu. Crescând ponderea de potasiu în mediul nutritiv, administrarea microelementelor, și administrarea zaharozelor și a aminoacizilor, scurtează semnificativ perioada de maturare.

            Intre produsele care induc maturarea se numara  BRIXER, care datorită conținutului de metionină și alți aminoacizi, pornește maturarea fructelor.

            Fertiirigarea în această perioadă este recomandată cu îngrășăminte bogate în potasiu, cu raport de N:K cât mai mare, în favioarea potasiului.

            Ex:       Ferticare 10N-5P-26K (Yara) raport: 2,6

                        Green Feed Energy 12N-7P-36K (Agri.fe.m) raport: 3,0

                        Azotat de potasiu Krista K (Yara) 13,5N-45,5K raport: 3,37

                        Azotat de potasiu Mulți K (Haifa) 13,1N-46K raport: 3,51

                        Solinure 10N-5P-39K (Everis) raport: 3,9

                        Green Feed Energy 7N-7P-28K (Agri.fe.m) raport: 4,0

                        Azotat de potasiu Nitro K (Agri.fe.m) 10N-42K raport: 4,2

            Foliar se recomandă adminisrarea complexului de microelemente, cu Micro power eco (produs acceptat în culturile BIO) sau Plex Mix care este un produs cu o asimilare foarte rapidă.

            Ca și un mijloc combinat, se poate administra produsul Sugar K care insumează măsurile care trebuiesc luate. Este un produs destinat în special pentru favorizarea maturării fructelor, uniformizarea coacerii și asigurarea calității fructelor.

            Sugar K este un îngrășământ foliar bogat în potasiu (K) și în microelemente, are un

continut ridicat de bioactivatori, de origine naturală în totalitate, (polizaharide, aminoacizi,

hormoni vegetali). Pentru a favoriza actionarea acestora, este inbunătațit cu agenți de

umectare și penetrare.

Dezinfectia poate fi generala, cand se dezinfecteaza  atat solul cat si scheletul serelor si solariilor sau partiala, caz in care dezinfectia vizeaza mai ales scheletul spatiilor de cultura.

Amintim doua tipuri de dezinfectie:

-          dezinfectia solului cu aburi

-          dezinfectia cu substante chimice

Dezinfectia solului cu aburi se aplica la cantitati mici de pamant sau solul de la locul definitiv (rasadnite sere).

In timpul dezinfectarii aburii circula in pamant pana la 30-40 cm adancime, timp de 60 de minute.Temperatura solului in timpul tratamentului este de 75-80 grade celcius.

La metoda dezinfectiei prin aburi trebuie sa se tina seama de faptul ca in afara de agenti fitopatogeni sunt distruse si o serie de microorganisme folositoare din sol.De aceea plantarea pamantului se face dupa 15 zile de la sterilizare, perioada de timp in care se reface microflora utila.

In prezent dezinfectia solului cu abur a devenit prea costisitoare fiind mult mai accesibilă dezinfectia cu substante chimice.

Dezinfectia cu substante chimice constituie in prezent un mijloc important, care se practica pentru reducerea pagubelor produse de agenti fitopatogeni (bacterii,ciuperci,insecte, nematozi) care ataca plantele.

Tratamentele chimice se pot aplica cu precadere solului din sere si rasadnite,dar si in campul de cultura al plantelor horticole.

Dezinfectia chimica a solului se realizeaza prin metoda tratarii umede si metoda tratarii uscate (prin prafuire).

Metoda tratarii pe cale uscata.

Se realizeaza dezinfectarea chimica a solului folosindu-se un produs fitofarmaceutic sub forma de pulbere.

Produsul fitofarmaceutic este incorporat in sol prin sapare,pana la o adancime de 20 cm sau prin amestecarea pamantului prin lopatare.Pentru dezinfectarea solului prin prafuire se poate folosi Basamid Granule in cantitate de 3-5 kg pe 100 metri patrati.Este eficient impotriva ciupercilor fitopatogene tericole si nematozilor la plante.Dupa aplicarea tratamentului timpul de asteptare pana la folosirea amestecului de pamant este de 10 -30 de zile in functie de temperatura solului.

Metoda tratarii umede.

Se bazeaza pe stropirea solului cu o solutie sau o suspensie a produsului fitofarmaceutic,pana la o adancime de 20 cm.

Nemasol este un dezinfectant al solului care se poate utiliza in sere si solarii, cu spectru multiplu de combatere: nematozi, daunatori si agenti patogeni de sol, buruieni.

Combaterea nematozilor: Meloidogyne spp; Globodera spp; Heterodera spp; Pratylenchus spp; Ditylenchus spp; Rotylenchus spp; Yrychodorus spp; 

Combaterea bolile de planta din sol: rizoctonioaza; ofilirea (fuzarioza); caderea rasadului; verticilioza; putregaiul alb; hernia radacinilor; mana; putregaiul cenusiu; uscarea plantelor; Philophora spp. 

Combaterea buruienilor: stirul; turita; musetelul; Merculiaris annua; Poa Annua; Senecio spp; zarna; costrei; balur; rocoina; papadia. 

Combaterea viermilor din sol: viermii sarma; musca plantelor; buha semanaturilor; carabusul de mai; Phyllophaga spp.

Nemasol este solubil in apa, ceea ce permite o aplicare prin sistemul de irigare. Cea mai recomandata metoda pentru Nemasoleste irigarea prin picurare, deoarece permite o distributie uniforma a produsului atat pe orizontala cat si pe adancime.

O problema de o mare importanta ar fi atacul si raspandirea tripsilor. Acestea pot aparea atat in spatii protejate (in sere,solari) cat si in camp deschis .

Tripsii sunt daunatori de dimensiuni foarte mici greu vizibili cu ochiul liber care se instaleaza mai ales in interiorul florilor sau pe spatele frunzelor.

Pentru combaterea tripsilor se fac succesiv tratamente chimice foliare (3-4 tratamente ) care se repeta la un interval de 5-7 zile care vor contine Insecticid adulticid+ un Insecticid Larvicid.

Exemplu ar putea fi: Match+Laser 240 SC sau Match+ Vertimec

Tratamentele se fac preventiv la inceputul infestarii, moment ce coincide cu aparitia primilor adulti/larve

Stimați clienți. Vă aducem la cunoștință că promoția de sfârșit de an urmează să se desfăsoare în perioada 25.12.2015 - 03.01.2016 (inclusiv).  Acest lucru urmează să fie bine evidențiat și pe site, fiind totodata menționată valabilitatea promoției in limita stocului disponibil.    

Comenzile sosite până pe data de 31 decembrie și distribuite după data de 31 decembrie vor beneficia de asemenea de reducerea aferentă reducerii TVA-ului. Pentru mai multe informații, vizitați siteul nostru, www.agropataki.ro

     Categoriile de produsele care vor beneficia de reduceri sunt:

  - Seminte profesionale  -  până la 15% 
  - Alveole  -  10 %
  - Folie interioară   -  8%
  - Folie microporoasă -  7 %
  - Folie solar  -  12 %
  - Îngrașaminte   -  15 %
  - Folii pentru mulcire  -  10 %

     Echipa Agro Pataki vă urează Sărbători fericite alături de cei dragi, și un an nou plin de succese!

Pentru ca încet încet este timpul să începem producerea răsadurilor de legume ne-am gândit să venim în ajutorul dumneavoastră, cu câteva sfaturi utile.

Răsadurile sunt plante legumicole tinere, care prin transplantare servesc la înființarea culturilor. 

Obținerea unor culturi legumicole mai timpurii, uniforme și productive este condiționată de : semințele de calitate, un răsad sănătos, viguros, liber de boli și dăunători la plantare.

Prin răsad se asigură o eșalonare mai bună a producției iar speciile pretențioase la căldură, cum sunt tomatele, ardeii sau vinetele, pot fi și ele cultivate cu profit.

Importanța utilizării semințelor de calitate în producerea răsadurilor. 

Este bine ca procurarea seminţelor să se facă de la unităţi şi magazine autorizate, care au obligaţia de a vinde seminţe garantate, însoţite de buletin de analiză sau de câteva date privind însuşirile soiurilor pe care le oferă.                                                  

Seminţele de bună calitate trebuie să corespundă soiului dorit, să aibă puritate mare, să încolţească într-un procent cât mai mare (să aibă germinaţie bună) şi într-un timp scurt.

Seminţele cumparate din magazinele autorizate sunt de obicei tratate cu substante chimice (fungicid) (Thiram) pentru prevenirea bolilor care pot aparea in timpul producerii rasadurilor.

De asemenea verifica-ti intotdeauna termenul de valabilitate al semințelor înscripționat pe ambalaj.

Un alt lucru important in obținerea unui răsad sănatos ar fi utilizarea unui substrat profesional pe bază de turbă, care a fost creat special pentru producerea răsadurilor.

Pentru producerea răsadurilor pot fi folosite şi substraturi standardizate (ex. Klasmann TS 3 , Gramoseed), compuse din 20% turbă neagră, 80% turbă brună, fertilizanţi (0,5-1 kg/m3 ) şi alte ingrediente, care au un pH de 6.

Condițiile pentru ca un substrat profesional pe bază de turbă sa fie utilizat în producerea răsadurilor în primă fază sunt următoarele:

-   pH-ul = 5,5 – 6,5;  Verificați intotdeauna ca pe ambalajul substratului sa fie menționat pH-ul și sa fie cuprins între aceste valori! Turba sau substratul cu valori ale pH-ului sub 5 nu este pentru semănat!

-   Să aibă adaos de fertilizatori NPK și microelemente; aceste adaosuri sunt necesare hrănirii plăntuțelor în primele 2 săptămâni;

-  Granulația să fie cuprinsă între 0-10 mm, recomandată fiind cea intre 0-5 mm!

-  Turba să fie blondă, pentru semănat  fiind recomandat un amestec de turbă blondă și turbă neagra.

-   Să conțină aditivi de umectare. Acești aditivi nu sunt obligatorii însă trebuie o mai mare grijă la irigarea constantă a substratului!

Utilizarea substratului profesional pe bază de turbă pentru semănat are o serie de avantaje :

-  Este liber de semințe de iarbă sau insecte

-  Este liber de boli din complexul “căderea plăntuțelor”  

-  pH și EC optime pentru germinare și dezvoltarea răsadurilor    

-   Adaos perfect optimizat de minerale pentru prima parte de dezvoltare a răsadurilor 

-   Obținerea de răsaduri uniforme  

-    Dezvoltare radiculară bogată  

Referințe:   Substraturi de producție

Semințe profesionale

În producerea răsadurilor cel mai important lucru este epoca optimă de plantare a fiecărei culturi in parte şi calitatea răsadului. 

Vârsta optimă de plantare la răsaduri difera de la o specie la alta.

Calitatea unui răsad este dat de urmatoarele însuşiri: sa fie normal dezvoltat, cu rădacini bogate, sănătoase, cu tulpinile scurte, nealungite, cu frunzişul de culoare verde închis, să nu fie lignificat, fără urme de înnegrire la colet, fară pete pe frunze și tulpină. 

Se practică trei metode de producere a răsadurilor: nerepicat, repicat şi în ghivece. 

Răsadul nerepicat se obţine prin semănat direct in sere, solarii sau răsadnițe și creşterea plantelor în acelaşi loc şi la aceeaşi densitate pâna la plantarea definitivă în câmp.

Această metoda este mai ieftină, dar plantele fiind mai dese, sunt mai firave, cu rădăcini puţine, din care cauza dau producţii mai scăzute și mai târzii. 

Prin această metodă se produc cantităţi de plante / m2:

Solanacee: 400 - 600 plante

Vărzoase: 600 - 900 plante 

Răsadul repicat se obţine prin transplantarea răsadurilor răsărite în sere, solarii sau răsadnite, la disţante mai mari pentru a le asigura un spaţiu de nutriţie mai mare şi a obţine răsaduri mai bine dezvoltate.

Sămânța se seamănă în ladiţe sau pat germinativ tip melegar, iar de aici se transplantează în cuburi nutritive, jiffy (turbă comptimată), tăviţe alveolare sau în pahare de răsad individuale.

Cuburile nutritive se cumpară gata făcute cu mașina de facut cuburi nutritive sau se pot confecţiona de către dumneavoastră.

Mașina de confectionat cuburi nutritive

Iată compoziţia: materialului de bază din care se confecţionează cubul: pământ 60 %, mraniţă 30 %, nisip 10 %.

Dimensiunile cuburilor variază de la o mărime la alta. Cele mai indicate sunt cele de 10/10 cm , 8/8 şi 7/7 cm.

Cubul se face confecţionând o matriţă din fier sau lemn. Respectând dimensiunile prezentate mai sus se pot efectua până la 1000-2000 cuburi nutritive pe zi.

Jiffy pastila cu diferite diametre de 30, 42, 50 mm şi o înălţime de 10 mm. Aceste pastile se pun in apa inainte de utilizare, dupa umectare işi pot mări volumul de 7 ori, inălțimea după imbibare fiind de 7 cm

Tavileţele alveolare sunt confecţionate din material plastic moale, de culoare neagră cauciucate. Datorită opacitații acestora, masa radiculară a răsadurilor este mult accelerată. 

Recomandăm tăvițele de 28 - 70 celule pentru repicarea răsadurilor în sere și cele   de 104 - 260 celule pentru semănare a răsadurilor și repicarea în recipiente mai     mari. Avantajul tăvițelor cu un număr mai ridicat de celule constă într-un spațiu mai redus de cultură, ceea ce duce la o economisire de energie în cazul producerii de răsaduri în sere/solarii încălzite.

Pentru fiecare cultură și sezon de semănare se pretează anumite tavițe, în funcție de vârsta răsadului, tipul de cultura, sezonul de plantare, etc.

Lada răsad se recomandă pentru însămânţare cu turbă fină. Aceasta conferă o mobilitate uşoară, iar opţional se poate utiliza şi împreună cu o tăviţă care are menirea de a cumula surplusul de apă care rezultată în urma udării răsadurilor. Tăviţa conferă o uşurinţă în transportarea plantelor şi al depozitării până în momentul transplantării.

Paharele răsad sunt ghivece rezistente cu interior înălţat dovedite eficiente timp de mai mulţi ani. Prezintă proprietăţi de drenaj excelente, asigurând fluxul necesar de apă optimã chiar şi în cazul culturilor în aer liber. Prezintă fante de drenaj laterale ce nu se blochează niciodată.

Nu uitaţi să calculaţi intotdeauna în avans dacă există suficient spațiu pentru repicatul plantelor!

Plantele repicate au rădăcini bine dezvoltate cu ramificare puternică, din care cauză dau producții mai ridicate și mai timpurii. Momentul optim de repicat este la apariția primelor doua frunze adevărate. 

După răsărirea completă a plăntuțelor este necesară fertilizarea cu îngrășăminte minerale cu raport echilibrat N:K si fosfor ridicat( Fitogreen Energy 15:30:15, Solinure 11-35-11 Green Feed Energy 15-30-15 ), acesta conține microelemente sub forma de chelați ușor solubili.

Răsadul produs în ghivece se obţine prin semanatul sau transplantarea plantelor tinere repicate în ghivece, în vederea plantării lor la locul definitiv, cu pământ cu tot, astfel ca sistemul radicular să fie cât mai puțin afectat. 

Producerea răsadurilor de cucurbitacee este posibilă doar prin această metodă.

Lucrările de îngrijire a răsadurilor  constă în dirijarea factorilor de vegetaţie și menţinerea lor în condiţii optime, combaterea buruienilor, a bolilor şi dăunătorilor, folosirea de îngrăşăminte suplimentare pentru stimularea creşterii şi dezvoltării, rărirea răsadurilor şi călirea plantelor înainte de plantare. 

Pentru a obţine răsaduri sănătoase foarte important este menținerea căldurii la nivelul optim, a luminii, aerisirea şi udatul răsadurilor.

Obţinerea unei producţii stabile de legume este condiţionată, alături de pregatirea terenului şi de buna desfăşurarea a lucrarilor de semănat.

Semănatul este lucrarea prin care se introduc seminţe în sol pentru a germina , a creşte şi fructifica, în vederea realizării unei recolte noi. 

Pentru a se realiza un semănat optim trebuie avute în vedere următoarele aspecte:

• pregătirea din timp a patului germinativ de o calitate cat mai bună
• executarea semănatului în epoca optimă
• folosirea unei seminţe certificate
• pregătirea tuturor uneltelor și produselor folosite în operaţiunea de semănare.

Prin epoca de semănat, se înţelege intervalul de timp în care culturile pot fi semănate în condiţii optime și cu cele mai bune rezultate.

Stabilirea normei de semănat.

Necesarul de samânţă cunoscut şi sub denumirea de normă de semănat, se stabileşte în funcţie de densitatea optimă a plantelor la unitatea de suprafață. Aceasta la rândul ei depinde de specie, soi sau hibrid.

În perioada 15 februarie - 15 martie se efectuează semănatul legumelor care se cultivă prin răsad. În sudul sau sud-vestul ţării, semănatul se face în a doua jumătate a lunii februarie, cei care au grădina în partea de nord trebuie să semene legumele în prima jumătate a lunii martie, iar cei care locuiesc în centrul sau estul țării la sfârșitul lunii februarie și primele zile din martie.

Semănatul culturilor de legume se efectuează cu următoarele desimi de semănat:

• Când se vor repica - mai des (1.000-1.200 de fire/metrul pătrat), la 5-6 cm între rânduri şi 1-2 cm între seminţe pe rând;
•  Când nu se vor repica - mai rar (400-600 de fire la metrul pătrat la tomate şi vinete, 600-800 de fire la metrul pătrat la ardei), la 8-10 cm între rânduri şi 4-5 cm între plante pe rând.
• Norma de sămânţă este de: 0,300 kg la hectar la tomate pentru 60-65 mii fire de răsaduri;
• Norma de samanţă la ardei 0,800 kg la hectar pentru 80-90 de mii de fire de răsaduri;
• Norma de samanţă la pătlăgele (vinete)  0,800 kg  la hectar pentru 60-65 de mii fire de răsaduri.

Un alt lucru important este adâncimea de semănat. 

Adâncimea de semănat depinde de mărimea seminţelor şi tipul solului. Cu cat sămanţa este mai mică, cu atat şi adâncimea de semănat trebuie să fie mai redusă.

Adâncimea de semănat normală este urmatoarea: pentru seminte mici (tomate) 1-2 cm, pentru seminţe mijlocii (castraveţi) 2-4 cm şi pentru seminţe mari (pepeni)  4-5 cm.

În cele ce urmează vă prezentăm două metode de semănat.

Semănatul în pahare răsad.                                                       

Prima operaţiune ar fi pregătirea unui substrat profesional pe bază de turbă pentru producerea răsadurilor. Solul să ajungă la temperatura camerei se lasă 24 ore în camera unde urmează să punem paharele cu seminţe. Următorul pas este distribuirea substratului profesional în paharele de răsad.

După ce se umple 3/4 din pahar cu substrat se tasează cu ajutorul altui pahar plin.

Semănatul

Se seamănă câte 2-3 sau 4-5 seminţe în funcţie de cultură şi germinţie. După ce s-au distribuit seminţele în pahare se ia cu mâna puţin pământ şi se presară  în fiecare pahar, până se umple paharul . Tasarea pământului asigură o aderenţă cât mai bună a seminţei cu pământul. Dupa umplerea și semănatul tuturor seminţelor, paharele se udă cu apă călduţă.

Se recomandă începerea semănatului cu ardeii și vinetele, iar după circa 7-8 zile se seamănă roșiile.

Semănatul în tăvițe şi alveole. 

Ca și la semanatul în paharele răsad se începe cu pregătirea unui substrat profesional pe bază de turbă pentru producerea răsadurilor. Pentru ca solul să ajungă la temperatura camerei se lasă 24 ore în cameră unde urmează să punem tăvite şi alveole. Urmatorul pas este distribuirea substratului profesional.

 Semănatul. După cum se vede şi in poză în alveole se seamană cate o singură sămanţă. (Aceasta semanare se mai numeste semanare bob cu bob). Operaţiune este mai greu de realizat cu mâna dar nu imposibil. Pentru a avea o eficienţă si precizie mai mare in operaţiunea de semat s-a inventat  semanatoarea electrica manuala cu ace.  Exista 4 tipuri de ace care se schimbă în functie de mărimea seminţelor. Se pot semăna seminţe de ţelina, salată, tomate, ardei, vinete, castraveţi, pepeni chiar şi seminţe de flori.

Lucrările de îngrijire la semănături din răsadniţe.

In vederea evitării pierderilor provocate de boli si dăunători în răsadnițe  se recomandă respectarea unor măsuri de prevenire și combatere.

Inca din faza de răsad, plantele sunt afectate de diverse boli care se pot preveni si trata prin mijloace chimice.

Iată câteva masuri care trebuie respectate:

• Deoarece bolile răsadurilor sunt favorizate de temperaturi ridicate şi exces de umiditate se vor lua măsuri de aerisire zilnică, în special în perioada amiezii, dar fără a provoca şocuri mari de temperatură care să sensibilizeze răsadurile.
• Se dezinfectează tocurile, uneltele care urmează a si folosite.
• Se utilizează pământ echilibrat, cu un drenaj bun si proaspăt.
• Se  respectă întotdeauna necesitaţile plantelor la temperatură, umiditate şi lumină.
• Se  respectă distanţa necesară la semanat si repicat în funcţie de caracteristicile speciei din cultura.
•  Se pliveşte cultura de buruienile aparute.
• Produsele de protecţia plantelor vor fi alternate pentru a nu se crea rezistenţă.
•  La apariţia focarelor de boală, plantele bolnave se smulg şi se distrug, locurile se dezinfectează cu sulf pulbere şi se intervine imediat cu tratamentul chimic.
• Răsadurile pot fi  atacate de asemenea  de insecte dăunătoare care apar datorită mediului cald si umed.

Ing. Annamaria Sztrimbei

 

 

Lipsa elementelor nutritive in plante

Bolile de nutriţie la plantele de cultură evidenţieză lipsa unuia sau mai multor elemente din sol care sunt indispensabile bunei sănătăţi a plantelor; ele fiind preluate prin sistemul radicular. 

Carenta de azot (N)

Lipsa azotului duce la deficienţe de creştere, frunzele devin subţiri, verde-gălbui, în primele stadii ale carenţei, apoi roşiatice, gălbui; mai multe frunze cu peţiolul acestora îmbătrânesc, diminuându-se vitalitatea plantei, înfloritul şi fructificarea. 

Excesul de umiditate determină activitatea slabă a bacteriilor din sol (Azotobacter sp.) asupra descompunerii materiilor organice şi nitrifiocarea azotului. Se manifestă mai ales pe solurile uşoare şi nisipoase, sărace în materie organic.

Carenta de fosfor (P)

Frunzele sunt drepte şi mici, au culoarea închisă cu o tentă albastră-verzuie, purpurie pe pedicel, uneori şi pe limb, necroze pe marginea acestuia; desfrunzire prematură; întârzierea înmuguririi şi a înfloririi.

Fosforul aflat în sol sub formă organică sau minerală este mai mult sau mai puţin asimilabil de către rădăcini. Fosforul este foarte bine fixat de sol, migrarea în plante fiind dificilă mai ales în solurile grele, argiloase ce au putere mare de fixare. In solurile acide se află sub formă de fosfat de Fe insolubil. In solurile alcaline căldura determină blocarea fosforului, pe când ploile abundente şi frecvente spală fosforul din sol. 

Carenta de potasiu (K)

Se manifestămai ales la ţesuturile bătrâne; plantele devin sensibile la dăunătorii vegetali; scade producţia, indiferent de planta la care se manifestă.

Insuficienţa K în solul respectiv, care este prezentă mai ales în terenurile nisipoase, umede şi calcaroase. Surplusul de K este fixat de solurile argiloase şi grele. 

Carenta de magneziu (Mg)

Magneziul are rolul de aprovizionare a celulelor plantelor cu azot şi fosfor. Este absolut necesar plantelor.

El este un activator al multor enzime necesare respiratiei, activator al enzimelor ce participa în sinteza ARN si AND. Insuficienta magneziului în nutritie se manifesta prin clorozarea frunzelor sau prin dungi evidente necrozate, întâi la frunzele bătrâne apoi la cele tinere datorită migrării ionului de Mg spre centru de creştere. 

Cauze: perioadele ploioase de lungă durată spală Mg din sol; excesul de K di n sol; deficitul de N determină dezechilibrul de Mg; de asemenea pH-ul mic, cantitatea mică de humus şi N. 

Carenta de calciu (Ca)

Calciu este prezent în toate celulele mai ales în cele bătrâne. Oferă elasticitate la membrana celulară; formează nodozităţile pe rădăcină la leguminoase. În cantităţi mici este necesar creşterii tuturor celulelor.Calciul este un stimulator al biosintezei mitocondriilor, reglează elasticitatea peretilor celulari şi favorizează întinderea celulelor.

Calciul dă forma şi consistenţa plantelor. El este necesar în primul rând pentru ţesuturile în creştere, vârfurile plantelor, lăstari, fructe, dar şi acele rădăcini foarte fine care sunt şi cele mai active.

Cauze: excesul, cât şi lipsa apei, conduc la o aprovizionare deficitară a plantelor cu apă şi implicit cu calciu. Când sistemul radicular este slab dezvoltat, cum se întâmplă pe solurile grele, neaerate şi reci, cu deficit de fosfor în momentul plantării sau în cazul unui foliaj bogat ca urmare a unei fertilizării în exces cu azot şi care necesită un consum mai mare de apă pe care rădăcina nu-l poate asigura.

V-om continua...

TURBĂ GRAMOFLOR

Turba este un mix heterogen, care conține o cantitate de plante descompuse, un material care se acumlează în mediu saturat cu apă și în absența oxigenului (anoxie). Cu cât climatul este mai cald cu atât  materialul vegetal se descompune mai repede. Aceste materiale sunt acumulate în regiuni unde temperatura este suficient pentru dezvoltarea plantelor și pentru o activitate microbeana intensivă, care descompune vegetația. Astfel de condiții sunt mai frecvente în emisfera Nordica.

GRAMOFLOR este una dintre cele mai mari producatoare de turbă din Europa, ale caror situri (laboratoare) de extracție se găsesc în nordul Germaniei. Gramoflor urmărește cu interes evoluția din agricultura românească, aprovizionează piața cu turbă, pământ pentru flori și perlit. Aceste produse sunt de înaltă calitate și inovatoare, care ofera soluții de orice tip de cultivare, respectiv in orice stadiu.

Un substrat este creat prin combinarea diferitelor componente cum ar fi turba albă, turba neagră, fibre de lemn, compost, perlit și îngrășaminte (fertilizanți). Această flexibilitate permite producerea de substraturi cu cerințele specifice ale clientului. Putem oferi cultivatorilor, produse pentru:

1. Substraturi pentru înmulțire și plantare
2. Substraturi pentru containere (structura>40 mm)
3. Substraturi speciale
4. Mulci descompus

Alături de substratul standard, noi oferim soluții individuale, care îndeplinesc solicitarile specifice ale clienților. Datorită cunoștințelor ridicate despre turbă, ne permitem să producem amestecuri speciale în propriile noastre laboratoare, acest lucru realizandu-se de fiecare dată în strânsă legătură cu nevoile clientului.

Echipa GRAMOFLOR este focusată pentru servirea clienților din România, fiind de partea lor, oferindu-le sfaturi de specialitate și produse de calitate în conformitate cu sloganul nostru: “Pentru o creștere responsabilă!”

Thodoris Tsiagkondis, consilier tehnic al Gramoflor pentru zona Balcani.

Carenta de fier (Fe)

Se manifestă prin clorozarea bagajului foliar, deoarece Fe este indispensabil la formarea pigmenţilor. Fierul ifluenteaza fotosinteza, fosforilarea oxidativa si metabolismul azotului, catalizeaza biosinteza pigmentilor clorofilieni si carotenoizi.

Apare pe terenurile cu solurile neutre şi alcaline bogate în Ca, Fe nu este asimilat de rădăcini, în cazurile de administrare sau existenţă în sol a unei cantităţi mai mari de fosfor, Fe devine insolubil nemaiputând fi asimilat de rădăcini, chiar şi în cazul terenurilor acide; de asemenea Ca excesiv provoacă şi el insolubilitatea Fe apărând clorozarea frunzelor, însă manifestarea este mai pregnantă pe terenurile nisipoase care adesea cer calcar. 

Carenta de mangan (Mn)

Manganul are rol stimulator în creşterea plantelor, în formarea florilor, în sinteza vitaminelor şi glucidelor.

Manganul favorizeaza înmultirea bacteriilor din  nodozitati la leguminoase, precum si acumularea unei cantitati mai mari de azot, prin activarea sistemului enzimatic care catalizează reactia dintre hidroxilamină si derivatii glutamici.

Se manifestă prin clorozarea frunzelor, uneori chiar şi necrozarea acestora.Simtomele apar mai ales în perioadele cu umiditate excesivă. 

Apare pe terenurile humificate, uşoare şi permeabile cu pH peste 6,5 până la alcalin, soluri turboase, acide cu amendamente exagerate de calcar.

Carenta de zinc (Zn)

Zincul are rol în sinteza clorofilei, creşterea plantelor, sporirea rezistenţei la secetă şi ger, în fecundare, în fixarea azotului de către leguminoase.Se manifestă prin apariţia de dungi galbene pe frunzele bătrâne.

Apare mai ales pe solurile foarte acide însă uneori şi pe solurile foarte alcaline; solurile cu mult fosfat insolubilizat ce au Zn dau fosfatul de zinc, de asemenea în cazurile solurilor cu humus foarte ridicat, pe solurile foarte calcaroase sau în cazurile când s-a aplicat o cantitate prea mare de gunoi de grajd.

Carenta de cupru (Cu)

Cuprul este esenţial tuturor plantelor şi are rol în formarea clorofilei, în germinarea seminţelor, în sporirea rezistenţei la secetă şi în aprovizionarea cu apă. Controlează respiraţia şi sinteza proteinelor. Lipsa cuprului din plantă se manifestă prin ofilirea frunzelor tinere la cartof şi albirea frunzelor la salată.

Semanifestă mai ales pe terenurile noi cultivate; foarte spălate, nisipoase, turboase, sărace în materii fertilizante, terenuri înierbate. 

Carenta de bor (B)

Borul stimulează creşterea şi dezvoltarea plantelor şi în special al rădăcinilor şi tulpinilor precum şi fecundarea florilor. El se află în cantităţi mari la sfeclă, cereale, soia, ridichi.

Insuficienţa borului provoacă cloroză, răsucirea şi deformarea frunzelor superioare, oprirea proceselor de creştere şi dezvoltare,apariţia de pete brune sau negre în interiorul fructelor.

Carenta de molibden (Mb)

Măreşte cantintatea de azot fixat biologic la leguminoase şi asigură utilizarea completă a azotului de către plante. Cerinţa de molibden apare frecvent pe solurile acide cu indice MO sub 6,2. Lipsa de molibden afectează în special leguminoasele, conopida, tomatele, salata, spanacul, pepenele, pomii, dovleacul.

Molibdenul este foarte important pentru conopidă. Cu adăugarea lui se poate mări rezitenţa faţă de temperaturile scăzute.

Ing. Annamaria Sztrimbei

Cultivatorii de cereale şi de plante tehnice sunt îngrijoraţi de ultimele anunţuri ale meteorologilor, potrivit cărora şi în această vară va exista un serios deficit de apă în sol.

Seceta din 2015, care a provocat agriculturii minusuri la aproape toate categoriile de culturi, s-ar putea repeta şi în 2016, avertizează meteorologii, semănând deja îngrijorare în rândurile cultivatorilor. Experţii Administraţiei Naţionale de Meteorologie (ANM) estimează  că şi în 2016 un fenomen similar cu cel din vara anului trecut va traversa România. Cele mai afectate regiuni vor fi cele din sud, sud-est şi est.

„Stres termic“ în iulie şi august

     "Estimările Centrului European pentru prognoza vremii pe termen mediu indică la nivelul României, pentru vara 2016, un regim de temperaturi medii lunare mai ridicat decât în mod obişnuit, în special în partea de sud, sud-est, est şi vest a ţării. În aceste zone, temperaturile medii lunare vor putea depăşi frecvent normele perioadei şi nu în ultimul rând temperaturile maxime peste 35 de grade, acele zile caniculare vor fi din ce în ce mai frecvente şi persistente“, a declarat recent, în cadrul unei conferinţe, Elena Mateescu, director adjunct al ANM. În aceleaşi zone, datele indică pentru această vară cantităţi de precipitaţii sub normele climatologice. „În partea de sud, sud-est şi est a ţării vor exista valori de sub 40 litri/mp, insuficiente pentru consumul de apă al plantelor aflate în fază cu cerinţe deosebit de ridicate. În aceste condiţii este posibil să vorbim de o accentuare a fenomenului de secetă şi în vara 2016, comparativ cu anul 2015, care a înregistrat o accentuare a fenomenului în special în lunile iulie şi august. Aşadar, stresul termic din lunile iulie şi august, asociat cu deficitul de precipitaţii, va putea să determine o intensificare a fenomenului de secetă“, a mai spus Elena Mateescu.

Culturile însămânţate primăvara, compromise

     Contactaţi de „Adevărul“, mai mulţi agricultori ne-au spus că semnele secetei se văd încă de pe-acum. „Există unele zone din ţară în care precipitaţiile sunt, deocamdată, suficiente. Dar sunt şi terenuri în zona Moldovei, în judeţele Galaţi, Vrancea, Bacău, Neamţ, Iaşi şi Botoşani, unde avem deja deficit de apă. Dacă peste acest deficit se vor suprapune în iulie şi august - cum zic meteorologii - temperaturi caniculare, situaţia poate deveni tragică. În acele luni, necesarul de apă este la cotele cele mai ridicate pentru culturile însămânţate primăvara, şi deci acelea riscă să fie compromise. Cele însămânţate toamna trecută ar putea să supravieţuiască“, ne-a declarat Lucian Buzdugan, directorul general al societăţii Agricost Insula Mare a Brăilei. El a arătat că ar fi nevoie urgentă de o dezvoltare serioasă a infrastructurilor pentru irigaţii, dar „nu s-a făcut mare lucru până acum“. „În agricultură este de-ajuns să pierzi un an, să nu realizezi nimic într-un an, că apoi falimentul este ireversibil“, ne-a mai spus agricultorul.

„Secetă“ va fi şi în conturi

     Preşedintele Asociaţiei Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice (ACCPT), Nicolae Sitaru, este prudent în anticiparea producţiei 2016, dar avertizează că anul acesta va fi greu în primul rând din punct de vedere financiar. „La ora actuală este dificil să estimăm recolta, chiar dacă se spune că va fi secetă. Să zicem că va fi un an bunicel sau ceva mai bun decât 2015. Problema va fi, însă, alta: preţurile sunt foarte proaste. Grâul a fost, anul trecut, 860 de lei tona, acum e doar 710 lei. De asemenea, porumbul a scăzut de la 700 de lei tona în 2015 la 600 de lei în prezent. Şi toate astea în condiţiile în care materialele de input (n.n. - îngrăşăminte, erbicide, apă etc.), cu excepţia motorinei, s-au scumpit. Într-un cuvânt, anul acesta ar putea fi bun ca producţie, dar dezastruos pe plan financiar“, ne-a spus Nicolae Sitaru.

Ce-i de făcut?

     Confruntaţi cu spectrul secetei, unii agricultori au găsit soluţii ingenioase. Iată ce ne spune Lucian Buzdugan: „Noi am trecut de mai mulţi ani la metoda numită «dry farming» (n.n. - culturi agricole în condiţii de uscăciune). Pentru asta este nevoie de o intervenţie minimă asupra solului, pentru a se conserva apa existentă acolo în mod natural. De exemplu, tehnologiile clasice, cu discuiri primăvara, vântură apa din sol, o risipesc; noi nu mai discuim, doar semănăm şi recoltăm. În fiecare an vin mii de oameni la noi să înveţe «dry farming», dar am observat că tot la tehnologiile clasice, cu risipă de apă, apelează majoritatea“. Reamintim că anul trecut, din cauza secetei, agricultura a avut un minus de aproape 10% al contribuţiei la formarea Produsului Intern Brut (PIB), iar producţiile vegetale - cu excepţia grâului şi a viilor - au avut scăderi semnificative faţă de cele din 2014. Pentru 2016, Comisia Naţională de Prognoză estimează o creştere cu 9% a contribuţiei agriculturii la formarea PIB, dar iată că aceste anticipaţii ar putea fi contrazise de realităţile din teren.

La noi gasiti oferta completa pentru sisteme de irigat profesionale.  http://goo.gl/0A48uJ 

Sistemul de irigaţii, subfinanţat

     La începutul acestui an, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) şi-a propus ca, până în luna martie, să stabilească o strategie pentru crearea unui sistem de irigaţii modern, iar până în luna octombrie să existe deja un proiect de strategie a sectorului. Potrivit Legii irigaţiilor, ar trebui investit un miliard de euro în refacerea sistemului în perioada 2016-2020, suma urmând să fie suplimentată cu câteva sute de milioane de euro prin Planul Juncker. Totuşi, pentru acest an, prin bugetul MADR s-au alocat doar 135 de milioane de lei, faţă de cele 500 de milioane de lei prevăzuţi în lege.

Articol preluat de la "Adevarul" Citeste mai mult: adev.ro/o549gy

     Căpușele sau ixodidele (Ixodida) sunt un ordin de  acarieni ectoparaziți ai reptilelor, păsărilor ș imamiferelor, cu mod de hrănire obligatoriu hematofag (se hrănesc cu sânge). Înțepătura căpușelor poate determina leziuni grave ale tegumentului, unele specii pot provoca paralizii, iar alte specii servesc ca vectori pentru diverse microorganisme transmițând tifosul,boala Lyme, febra recurentă etc.

    Acestea sunt prezente în toate parcurile,in pădure și mai nou au apărut chiar și în grădinile noastre. Ele trăiesc în zone umede cu iarbă inaltă, vegetaţie forestieră și atacă reptile, mamifere, păsări sau chiar și omul. Se hrănesc prin inţepat şi supt, se prind ferm de pielea gazdă.

     Sunt necesare mai multe zile până când sunt săturate cu sânge. In acest timp masa lor corporală creşte semnificativ. Ciclul biologic al căpuselor (larvă, nimfă şi adult) are nevoie de 3 gazde pe care se dezvoltă consumându-le sângele. O femelă adultă consumă cel putin 0,6 ml sânge şi depune cel puţin 10.000 de ouă.

     Căpusele sunt de dimensiuni foarte mici, insa pot fi vizibile cu ochiul liber, masculii sunt negri, iar femelele sunt negre cu abdomenul rosu.

     După afinitaţile ecologice, căpusele se clasifică in capuse endofile (de adapost) si capuse exofile (in spatiul liber).

    Căpusele endofile sunt cele care trăiesc in grajduri, locuinţe, crăpaturile zidurilor, vizuini, peşteri şi paraziteaza animalele in perioadele de odihnă.

    Căpusele exofile, cu prezenţă in spaţiul liber, se urcă pe firele de iarbă sau se deplasează pe păsune pentru a găsi gazdele. In cazul in care condiţiile sunt nefavorabile, ele se ascund in tufişuri, in sol etc.

    Căpusele nu se nasc fiind infectate cu diverse boli (cum ar fi boala Lyme), de obicei se imbolnavesc in timpul hrănirii şi apoi răspandesc boala schimbând gazda.

    Incălzirea bruscă a vremii şi marirea zilei-lumină sunt semne clare că urmează atac de capusă.

Sfaturi pentru prevenirea apariţiei căpuselor

• In primul rând, trebuie intreţinută vegetaţia, iarba nu trebuie să fie mai inaltă de câtiva centimetri;

• Dacă vegetaţia este inaltă, insecticidul nu va ajunge la baza solului, unde căpusele se ascund de obicei, tratamentul urmând a se degrada.

• Şi lemnele de foc pot ascunde căpuse. La prima vedere este aproape imposibil de detectat deoarece se ascund bine, dar odată cu ridicarea bucaţilor de lemne, căpusele se pot prinde de haine.
• Este recomandat ca stivele de lemne să fie amplasate într-un loc uscat, unde căpusele ajung mai greu;

• Grămezile de frunze şi crengi uscate, precum şi tufişurile, reprezintă un habitat ideal pentru căpuse. Curătarea și intreţinerea permanentă a gradinii ajută la indeparta căpuselor de pe perimetrul proprieţatii.

    Dacă aceste variante "prietenoase" nu ne ajută să scăpăm de căpuse, este cazul să apelăm la substanţe chimice. Combaterea căpuselor se realizează  în general cu ajutorul insecticidelor.

Sfaturi pentru combaterea căpuselor

• Se începe prin tratamentul perimetral, benzile de tratament urmând a fi consecutive pentru a nu se lăsa nici o parte a spaţiului netratată.
• Aplicarea insecticidului trebuie să fie facută rezidual, cu pompa de spate, specifică activităţii de DDD (dezinsecţie,deratizare,dezinfecţie).
• Este de reţinut faptul că orice tratament aplicat în exterior durează pâna la prima ploaie;
• Roua în exces poate afecta eficacitatea tratamentului, mai ales dacă vegetaţia este abundentă şi inaltă. 

Insecticide care se pot utiliza în combaterea căpuselor

    Solfac EW 50 este un insecticid piretroid cu acţiune de contact şi ingestie, cu o eficacitate deosebită împotriva tuturor artropodelor, indiferent dacă sunt insecte, centipede, milipede sau arahnide. Este biodegradabil, nu patează, nu lasa urme vizibile dupa aplicare si nu este inflamabil.

Mod de utilizare:

Doză de 40-60 ml de produs diluat în 5 litri de apă. Norma de 5 litri soluţie pe 100 mp.

    K-Othrine SC 25 este un insecticid piretroid, având ca substanţa activă Deltamethrin-ul care distruge sistemul imunitar al insectelor dăunatoare. Acţionează prin contact si ingestie, penetrând extrem de rapid stratul de chitina al insectelor, paralizându-le sistemul nervos astfel provocâd moartea.

Doza utilizată este de 5 ml K-Othrine SC 25 dizolvată in 0.5 L de apă cu care se tratează o suprafaţă de 10 mp.

    Deltachim Plus are în compozitie  substanţa activă Deltrametrin 2,5%, care acţionează prin contact şi ingestie cu efect soc asupra insectelor.

Combate eficient gândaci de bucătarie,furnicii,căpusele,puricii,miriapodele,paienjenii.

Doza utilizată este de 5 ml produs dizolvat in 0,7–1 L de apă pe o suprafaţă de 14–20 mp.

    Regemi plus este un insecticid cu spectru larg de acţiune pentru combaterea dăunatorilor precum: gândaci,purici,căpuse,ploşniţe şi furnici. Substanta activa este Fipronil 100 gr/l + tetramethrin 2 gr/l.

Conţinutul unei fiole de 5 ml se dizolvă in 0.8 L apă şi acoperă aproximativ 16 mp.

Ing. Annamaria Szrimbei

Tratamente fitosanitare la sâmburoase

   La prun după tratamentul nr.3 se mai aplică un tratament la 10 zile pentru combaterea viespei semințelor de prun folosind  CALYPSO 480 SC care are o selectivitate pentru albine.

   La cireș și vișin când sunt în pârga se va face un tratament cu CALYPSO 480 SC sau ACTARA 25 WG, pentru combaterea muștei cireșelor.

   Pentru combaterea moniliozei se recomandă un tratament dupa recoltat, înainte de căderea frunzelor cu CHAMP 77 WG sau FUNGURAN-OH 50 și MERPAN 80 WDG.

Ing. Annamaria Sztrimbei

Importanța utilizării fertilizanților foliari.

     Fertilizant foliar este orice substanță fertilizatoare aplicată pe frunze sub forma lichidă.

     Ingrășămintele foliare moderne, sunt soluții concentrate care conțin elemente de înaltă  puritate, în care azotul, fosforul și potasiul sunt combinate într-un echilibru perfect pentru creșterea și dezvoltarea armonioasă a plantelor.

     Acestea mai pot conține și microelemente sub formă de chelați (compuși organo-minerali), acizi humici, sau alți aditivi în funcție de ceea ce se dorește, pentru a obține un îngrășământ echilibrat, care să  asigure nu numai NPK-ul, dar și macroelemente, toate microelementele și hormoni de creștere și dezvoltare.

     Ingrășămintele foliare pot fi utilizate cu succes atât în culturile de câmp, livezi, vii cât și în culturile legumicole. Utilizarea acestor produse duce la obținerea unor producții mai mari și de calitate superioară  ce a ce este foarte important pentru orice producător.

     Ingrășămintele foliare prezintă avantajul că pot asigura la momentul potrivit necesarul de elemente și microelemente nutritive plantelor de cultură. Ele se pot aplica pentru a asigura corecția carențelor nutritive ale plantelor și pot rezolva în timp scurt această problemă, pentru carențele provocate de factorii climatici, tehnologici sau de sol. Absorbția elementelor nutritive de către plante este rapidă și completă.

     Pentru creșterea și dezvoltarea plantelor sunt 16 elemente considerate ca esențiale.

     Aceste elemente esențiale sunt impartite  în doua grupe: macronutrienții care sunt necesari relativ  în cantitați mari, cum ar fi C, H, O, N, P, K, Ca, Mg si S,  și micronutrienții ceruți in cantitați mici care includ Fe, Cl, Mn, B, Zn, Cu si Mo.

Cea mai mare proporție 96 % este reprezentată  de H, C si O și care sunt preluate liber din aer și apă.

     Toate celelalte elemente se regăsesc  în diferența de 4 %, din care elementele majore N, P, K, Ca și Mg reprezintă 3,4 %, rămânând doar 0,6 % pentru microelemente.

În cele ce urmează vă prezentăm un fertilizant foliar nou ATI 14-14-14.

ATI 14-14-14 are conținut echilibrat de macro și microelemente, care este absorbit și asimilat rapid prin frunze, fructe cu efect puternic de stimulare a fotosintezei rezultand cresteri vegetative viguroase și fructificare abundentă.

Compozitie:

N(azot): 14%, P(fosfor): 14%, K(potasiu): 14%

B(bor): 0,014%, Cu(cupru): 0,035%, Fe(fier): 0,035%

Mn(mangan): 0,035%, Mo(molibden):0,0014% Zn(zinc): 0,007%

Principalele avantaje:

- suplimentează programul obișnuit de fertilizare a solului;

- controlează preventiv și curativ dezechilibrele de nutriție;

- îmbunătățește creșterea și dezvoltarea plantelor stimulând: formarea sistemului radicular, precocitatea,  inflorirea și fructificarea, mecanismul rezistenței active la boli,obținerea unor producții rezonabile  în conditii climatice nefavorabile.

Doze uzuale: 250-500 ml/100 l apă.

Pentru ca fertilzarea foliara să fie reușita trebuie respectate câteva reguli:

• Cel mai bun efect se obține când stropirea foliară se face cu atomizorul.
• Se recomandă soluții foarte diluate,uneori 0,5 l-1,5 l de ingrășămant pe hectar sunt suficiente pentru a obține rezultatul dorit.
• Calitatea apei de stropit să fie corespunzatoare.Unele surse de apă pot fi contaminate și nu trebuie în nici un caz folosite pentru prepararea soluției de fertilizare.
• PH-ul soluției de stropire trebuie sa fie în domeniul slab acid-neutru.
• Clorinarea apei elimina bacteriile periculoase, dar în același timp poate distruge și organismele benefice, de aceea se recomanda lăsarea peste noapte a apei într-un rezervor descoperit;
• Rezultatele cele mai bune se obțin când atunci când vântul este minim.
• Temperatura recomandată pentru fertilizarea foliara este de 26-27 °C sau mai putin. Absorbția la temperaturi ridicate este foarte scăzută deoarece multe stomate sunt închise.
• Adaugarea unui surfactant la soluție (BB5) scade tensiunea de suprafață pe frunză și poate crește absorbția.

     Toate culturile, în special cele horticole au nevoie de diferite cantități de nutrienți atât pentru creșterea cât și pentru mărimea fructelor pe toata durata sezonului. Imprecizia momentului sau alegerea nepotrivită pot diminua recolta și mări costurile de producție.

Ing. Annamaria Sztrimbei

Prima ediție organizată la Satu Mare a concursului forestier TimberKing contest a fost câștigată de o echipă venită tocmai din Ungaria. Competiția a fost organizată de Agropataki în parteneriat cu Husqvarna Romania și s-a desfășurat

Sâmbătă, 9 Iulie, în P-ța 25 Octombrie.

La startul competiției s-au alinita 10 echipe fiecare având câte trei componenți. Concursul s-a desfășirat pe durata a trei probe și anume schimbatul lanțului la drujbă, tăierea cu precizie și cepuirea, prin care concurenții trebuie să taie cât mai corect în cel mai

Juriul a analizat cu atenție evoluția echipelor profesioniste, iar la final, pe baza punctajului acumulat, au fost desemnați câștigătorii. Locul trei a revenit echipei Pompierii Satu Mare (500 de lei), locul doi a fost cucerit de echipa Pop France 2 (1.000 de lei plus echipamente), iar locul întâi a revenit echipei Toth Kisgep din Nyiregyhaza – Ungaria, care a câștigat un premiu în valoare de 1.500 de lei. scurt timp crengile unei buștean. Evoluția celor zece echipe au fost urmărite cu viu interes de un număr mare de sătmăreni, care, de asemenea, au putut participa la probe destinate special lor.

La competițiile destinate publicului, locul întâi a revenit lui Petru Roca, care a câștigat și o drujbă Husqvarna, pe următoarele două locuri clasându-se Piros Zsolt și Radu Pop.

. 

De 10 ani participăm la Tărgul Internașional INDAGRA din București. În acest an insă venim cu modficări majore, aduse la standul nostru. Un stand total nou, axat pe 4 mari branduri pe care le reprezentăm: Rivulis Irigation, Gramoflor, Sotrafa și Dosatron. V-om fi prezenți cu multe materiale de prezentare și cu toate informațiile necesare acestora. Vă așteptăm cu drag în pavilionul C5, standul 86, între 2 - 6 Noiembrie 2016.

NOȚIUNI DESPRE PRODUSE FITOFARMACEUTICE INDIVIDUALE

Erbicidele

    Erbicidele sunt produse chimice utilizate în agricultură pentru combaterea buruienilor.

     Prin combaterea chimică a buruienilor înțelegem ținerea sub control a creșterii plantelor nedorite, cu ajutorul unor substanțe chimice, a căror utilizare este justificată din punct de vedere economic și biologic.

     Erbicidele sunt capabile să exercite, în mod total sau selectiv, asupra țesuturilor sau metabolismului plantelor cu care intră în contact, un efect negativ care poate duce la moartea acestora.

     Clasificarea erbicidelor:

• Erbicidele selective sunt acelea care combat buruienile dar totodată protejează planta de bază (legume, cereale, etc).

Acestea sunt:

- Preemergente = se folosesc cu 2-3 zile înainte de semănat/plantat cu încorporare ușoară în sol sau la 2 - 3 zile după semănat/plantat fără încorporare;

- Postemergente = se folosesc în perioada de vegetație, când atât buruiana cât și planta de bază sunt răsărite, la peste 10-15 cm, prin stropirea pe buruiană. Ele distrug buruienile și protejează planta de bază.

            Erbicidele neselective sau totale sunt acelea care combat toate buruienile (cu frunză lată și îngustă) și ele pot fi utilizate numai în: plantațiile viticole, livezi, pepiniere sau pe terenurile îmburuienate, caz în care în anul respectiv nu se înființează nici o cultură. Ele se aplică pe buruiana verde și crescută la cel puţin 10-15 cm pentru a ajunge la sistemul radicular. În cazul unui teren mediu sau puternic îmburuienat se fac 2-3 erbicidări foliare (pe buruieni) precum și o erbicidare pe sol, toamna.

Erbicidele totale mai pot fi aplicate și pe miriște după recoltarea cerealelor păioase sau prășitoare.

Combaterea chimică a buruienilor are o deosebită importanță si multiple avantaje:

1.         Erbicidele au eficacitate mare asupra buruienilor;

2.         În zonele cu precipitații abundente, aplicarea erbicidelor protejează cultura de apariția buruienilor în perioadele critice, când o combatere eficienta nu este posibilă cu alte mijloace;

3.         Administrarea erbicidelor crează premise favorabile pentru mecanizarea completă a culturilor, înlesnind, totodată, sporirea eficienței unor măsuri agrofitotehnice;

4.         Ca urmare a reducerii lucrărilor de întreținere, se evită tasarea și se diminuează pericolul infecțiilor transmise pe cale mecanică;

5.         Utilizarea erbicidelor amplifică coeficientul de valorificare la plantele de cultură, al factorilor de vegetație: energie solară, spațiu de nutriție, apă, elemente fertilizante;

6.         Eficienţa economică a utilizării erbicidelor trebuie apreciată atât din punct de vedere al consecințelor directe (eficienţa în timp, economia de forța de muncă, coacere uniformă și  mai timpurie a produsului),cât și a celor indirecte (creșterea randamentului mașinilor de recoltat, îmbunatățirea calității recoltelor, evoluția îmbunatățirii).

Fungicidele

     Se folosesc pentru a preveni sau trata boli de natură fungică. Binecunoscuta făinare pe care o întâlniți atât la plantele de gradină cât mai ales la cele de interior este una dintre ele.

     Pătarea cenușie, putregaiurile de diverse feluri se tratează și ele tot cu ajutorul fungicidelor.

     În sezoanele ploioase plantele cu rădăcini tuberizate sau bulboase sunt afectate de umiditatea acumulată în pământ. Acesta este motivul pentru care la multe dintre ele se face un tratament cu fungicide la momentul plantarii.

     Frigul în asociere cu umezeala sau cu apa băltită la baza plantelor sunt factori extrem de dăunători.

     Plantele de interior se confrunta cu astfel de probleme în caz de aerisire deficitara, de schimbare bruscă a factorilor de mediu sau în caz de dereglare de udare / udare neglijentă.

     Interacțiunea dintre fungi și plante constă în mecanisme foarte complexe, iar încercarea de eradicare a bolilor fungice este deosebit de costisitoare.

    Există numeroase metode de combatere a fungilor, dar cea mai cunoscută este folosirea fungicidelor,molecule organice care se pulverizează pe cultură, aplicându-se odată cu udarea plantelor sau se încorporează în sol.

    Combaterea patogenilor prin tratamente cu fungicide este cea mai practicată metodă de reducere a pagubelor, folosindu-se agenți chimici variați, care distrug sau atenuează acțiunea respectivilor patogeni.

    Din păcate, multi agenți patogeni dezvoltă rezistență la asemenea chimicale, iar mulți dintre ei nu sunt susceptibili la control prin mijloace chimice.

Fungicidele pot fi: sistemice sau de contact.

     Fungicidul sistemic este un produs capabil să penetreze în țesuturile organelor plantei si să se deplaseze pentru a anihila agentul patogen endoparazit.

     Fungicidul de contact este un produs care stropit pe planta actionează direct asupra agentului patogen.

     Un dezavantaj a fungicidelor de contact ar fi că, odata cu ploaia acestea sunt spalate.

Insecticide

     Insecticidul este un pesticid utilizat împotriva insectelor, indiferent de forma lor.

     Insecticidele includ ovicide și larvicide folosite contra ouălor și larvelor respectivelor insecte.

     Utilizarea insecticidului se consideră că stă la baza creșterii incredibile a productivității din agricultură în secolul XX.

     Aproape toate insecticidele au potențialul de a schimba ecosistemul ; multe sunt toxice pentru oameni.

     Este necesar să echilibrăm balanța nevoilor din agricultură cu probleme de mediu, dar și de sănătate în utilizarea insecticidelor.

Clasificarea insecticidelor:

-  sistemice

-  de contact

     Insecticidele sistemice sunt încorporate în tratarea plantelor. Insectele ingerează insecticidul în timp ce se hrănesc din plante.

     Contactul direct cu insecticidul este dăunător insectelor. Eficiența este adesea legată de calitatea aplicării pesticidului, cu mici picături care îmbunătățesc performanțele.

     Modul de acțiune din punct de vedere chimic al insecticidului este format din materiale alese pentru a omori sau ține sub control insectele.

     Cele mai tradiționale insecticide interacționeză  cu sistemul nervos al insectelor vizate.

     Administrarea insecticidelor se face atât pe plante cât și pe pământul din ghiveci sau de jur împrejurul plantei.

     O plantă atacată succesiv de dăunători va avea o rezistența scăzuta și starea ei se va deteriora treptat. Așadar, e important sa luați rapid măsuri de salvare a ei.

     Toate substanțele chimice folosite în grădinărit sunt considerate a fi factori de stres, asa ca nu abuzați. Sau folosiți, dacă aveți cum, insecticide naturale.

 Îngrășămintele

    Îngrășămintele sunt substanțe care se aplică în sol, la suprafața lui și pe plante cu scopul de a completa hrana necesară plantelor cultivate în vederea creșterii cantitative și calitative a producției agricole.

    Ținând seama de diversitatea acestor substanțe, îngrășămintele se pot clasifica după următoarele criterii:

- origine (proveniența);

- stare de agregare;

- numărul substanțelor hrănitoare conținute;

- natura substanțelor hrănitoare;

- forma de prezentare.

     După origine îngrășămintele sunt organice (naturale) provenind din mediul animal sau vegetal și minerale (chimice, artificiale) provenind din regnul mineral sau preparate pe cale chimico - mecanică în fabrici.

    Din punct de vedere al stării de agregare îngrășămintele sunt solide și lichide putându-se grupa in funcție de mai multe criterii:

•     După numărul de elemente hrănitoare pe care le conțin: îngrășăminte simple și complexe;

            -  îngrășămintele simple conțin un singur element hrănitor, de exemplu azot (azotat de amoniu) sau fosfor (superfosfat);

            -  îngrășămintele complexe conțin doua sau mai multe elemente de exemplu azotat și fosfor (Nitrofos), azotat, fosfor și potasiu (Nitrofoska).

•     După natura substanțelor hrănitoare îngrășămintele pot fi cu azot, cu fosfor, cu potasiu și cu microelemente.

Acaricidele

     Acaricidele reprezintă o substanță chimică ce omoară paianjenii (Acarieni) microscopici dăunători ai plantelor de cultură.

     Substanțele acaricide pot avea acțiune generală asupra acarienilor (omoară adulții, larvele și ouăle) sau acțiune specifică (ucid numai anumite stadii).

     Chiar dacă veți fi tentați să considerați păianjenul drept o insectă, el nu răspunde la tratamentele cu insecticide ci la cele cu acaricide.

    Problema reală cu păianjenii este ca unii sunt extrem de mici, ataca rapid și nu se observă decât pagubele lăsate în urmă.

    Dacă dețineți plante predispuse la atacul  acarienilor trebuie să apelaţi la tratamente preventive, sau dacă acești dăunători au apărut deja, asemenea apelați la tratamente împotriva lor în măsura posibilului respectând dozele înscrise pe ambalaj.

Moluscocidul

    Moluscocidele sunt substanțe folosite in combaterea moluștelor (melcilor fără cochilie)

    Moluște (melci),care produc pagube culturilor realizate în condiții de umiditate mare (culturile de seră, solar). Cel mai periculos este limaxul.

    Modul de acțiune este de otrăvire prin ingestie, anesteziere și imobilizare, deshidratare prin secreție în exces de mucus.

    Se aplică prin împrăștiere la suprafața solului, manual sau mecanic. Rezultate maxime se obțin la tratamente în condiții de umiditate.

Adjuvanţii

    Adjuvanţii sunt considerați produse auxiliare, dar cu toate acestea ei joacă un rol foarte important în programele de combatere a buruienilor, bolilor, dăunătorilor, dar și în prevenirea pierderilor de recoltă.

    Exprimarea completă a performanțelor unor erbicide sau fungicide este strâns legată de utilizarea unui adjuvant de calitate.

    Ei sunt cu atât mai importanți în situații în care, datorită infestării mari cu buruieni, boli sau dăunători, este stringenta efectuarea unui tratament dacă condițiile climatice nu sunt favorabile acestei lucrări. În asemenea situații adjutantul adăugat în soluția de tratat, face diferența între un tratament eficace, chiar si în condiții nefavorabile, și unul complet eșuat.

    Pentru unele culturi ca rapița sau mazărea, utilizarea unui adjuvant cu rol de creștere a rezistentei la scuturare este deosebit de importanta în prevenirea pierderilor de producție la recoltare, mai ales în anii cu precipitații mari în perioada recoltării.

Rodenticide (Raticide)

     Aceste produse sunt avizate pentru sectorul de igiena și sănătate publică, în acțiunile de deratizare, pentru combaterea tuturor speciilor de rozătoare din mediul urban, rural si industrial.

      Acestea pot fi de mai multe tipuri: momeala sub forma de gel, momeala sub forma de baton cerat, momeala sub forma brichete, sub forma de lipici etc.

      Este recomandat să amplasați momeala în cuiburile rozătoarelor, în locurile întunecate și ascunse , eventual pe tăvi de hârtie, în spatele unor obiecte.

       Distrugerea întregii colonii de rozătoare necesita 2- 3 săptămâni, în funcție de mărimea terenului și numărului animalelor.

  Ing. Annamaria Sztrimbei

AGRICULTURA ECOLOGICĂ

Produsele biologice sunt folosite în agricultură ecologică.

     Rolul sistemului de agricultură ecologică este de a produce hrană mai curată, mai potrivită metabolismului uman, în deplină corelație cu conservarea și dezvoltarea mediului. Unul dintre principalele scopuri ale agriculturii ecologice este producerea de produse agricole şi alimentare proaspete şi autentice, prin procese create să respecte natura şi sistemele acesteia. Organismele modificate genetic și derivatele lor sunt interzise în agricultura ecologică.

     Combaterea buruienilor în agricultură ecologică se realizează prin: prevenire, cât și măsuri curative și biologice. Prin prevenire înțelegem împiedicarea apariției și răspândirii buruienilor.

    Măsurile de prevenire sunt:

- asolamentul și rotația culturilor;

- aplicarea de îngrășăminte și amendamente;

- lucrările solului;

- folosirea de material biologic certificat și condiționat;

- semănatul în epoca optimă;

- distrugerea focarelor de buruieni de pe terenurile necultivate;

- curățirea mașinilor agricole înainte de schimbarea parcelei.

    Măsuri curative-se refera la ținerea sub control a buruienilor deja  apărute în cultură.

Măsurile curative sunt:

- metode fizico-mecanice;

- metode biotehnice;

- metode biologice;

- metode genetice;

- metode biochimice;

- metode biodinamice.

    Combaterea bolilor (agenților patogeni) în agricultură ecologică.

Controlul asupra bolilor cuprinde trei metode: preventive, curative şi biologice.

    Metode preventive:

- carantină fitosanitară;

- condiționarea materialului semincer și a celui de plantat;

- distrugerea buruienilor;

- prognoza și avertizarea.

    Metode curative:

- arderea resturilor vegetale infestate cu boli;

- îndepărtarea părților din plantă (frunze,flori,fructe),care au fost atacate de diverși agenți   patogeni (rugini, făinări, mană, putregaiuri);

- solarizarea pentru dezinfectarea semințelor și fructelor atacate. Această constă în expunerea lor la soare și apoi lopătarea periodică.

- combaterea biologică care constă în stropirea plantelor cu diverse preparate obținute din ciuperci și bacterii și care distrug ciupercile fitopatogene ce produc pagube.

- metode genetice;

- metode biochimice.

    Combaterea dăunătorilor în agricultură ecologică.

Prin dăunători înțelegem:acarienii, nematozii, insectele, moluștele, păsările și mamiferele.

Controlul acestor dăunători presupune măsuri:preventive,curative și biologice.

    Măsuri preventive:

- carantină fitosanitară;

- condiționarea materialului semincer și a celui de plantat;

- distrugerea buruienilor;

- prognoza și avertizarea.

    Măsuri curative:

- combaterea mecanică prin colectarea şi distrugerea insectelor dăunătoare;

- folosirea de șanțuri, plante și brâie capcană, stropiri cu apă rece pentru combaterea afidelor.

-măsurile chimice: utilizarea alaunului (piatră acră) sau a săpunului de potasiu pentru combaterea păduchilor de frunze;

- făină de bazalt pentru acțiunea directă, mecanică asupra ochilor, corpului și traheelor insectelor;

-se mai pot folosi uleiurile vegetale (mentă, chimen, în), uleiul de parafină sau uleiurile minerale.

-măsuri biologice: bazate pe utilizarea de insecte prădătoare și microorganisme, precum și unele specii de plante care pot combate dăunătorii.

-mai pot fi utilizate și microorganisme, precum: viruși, bacterii, ciuperci, protozoare și nematozi.

    Ing. Annamaria Sztrimbei

TĂIERILE LA POMII FRUCTIFERI

    Tăierile la pomi se număra printre lucrările esențiale. De tăieri depinde sănătatea,longevitatea și mai ales rodirea acestora. Tăierile la pomii fructiferi se fac, în general, în perioada de repaus, toamna după căderea frunzelor sau primăvara pana la pornirea în vegetație.

Există mai multe tipuri de tăieri:

- tăieri de formare a coroanei;

- tăieri de rodire;

- tăieri de întreținere;

- tăieri de corectare;

- tăieri de regenerare.

     Tăierile de formare a coroanei se fac după plantare, în funcție de forma de coroana pe care dorim sa o obținem. Acesta se obține în 3-4 ani de la plantare, prin diverse operații de modificare a poziției de creștere a ramurilor și lăstarilor.

La tăierile de rodire se urmărește normarea încărcăturii cu muguri floriferi în raport cu potențialul acestor pomi.

Prin tăierile de întreținere se urmărește echilibrarea vegetației intre baza și vârf. Odată cu trecerea timpului, pomii fructiferi au creșteri vegetative slabe precum și producții scăzute. La coroanele dese, în care nu pătrunde destulă lumina, bolile și dăunătorii se dezvolta mult mai repede.

Tăierile de corectare. Au drept scop  aducerea unui pom netăiat la o forma raționala sau refacerea coroanei unui pom distrus de diverse fenomene (căderile abundente de zăpada,care pur și simplu dezbina unii pomi) și se efectuează atât în coroanele rare cat și în cele dese.

Tăierile de regenerare se aplica atât pomilor tineri cat și celor bătrâni și de regula sunt mai mult folosite în gospodăriile familiale, nefiind eficiente economic în sistemele de cultură.

Este greșit să tăiați pomii primăvara târziu, după ce pornesc în vegetație.

Pași de urmat în tăieri:

- înlăturați crengile uscate, rupte, afectate de boli;

- tăiați ramurile care se intercalează;

- eliminați ramurile care se îndreaptă spre interiorul coroanei.

Toate tăieturile trebuie netezite bine cu un cosor ascuțit. Rănile rezultate în urma tăierilor se ung cu mastic sau cu vopsea pe baza de ulei vegetal.

Cel mai mare pericol pentru pomii fructiferi sunt tăierile târzii, după înmugurire. Seva bogată din iarnă are tendința să meargă către mugurii din extremitățile noi, iar tăierile vor cauza pierderea  substanțelor nutritive. În acest fel pomul va rămâne slăbit , fără vigoare și cu fructe mici.

Unelte utilizate în întreținerea pomilor fructiferi:

- foarfeca;

- scara pentru lucrul la înălțime;

- fierăstrău de mână;

- cuțit de grădină;

- mănuși de gradina;

- ochelari de protecție.

Tăierile la seminţoase și sâmburoase.

Tăierile la seminţoase (măr, păr, gutui etc.) pot fi făcute de toamna, după intrarea în repausul vegetativ, adică după căderea frunzelor. Dacă nu se reușește acest lucru toamna, mai poate fi făcut și în ferestrele iernii, dar cu consultarea atentă a prognozei meteo, astfel încât după această lucrare să nu urmeze geruri puternice în următoarele 3-4 săptămâni. Pentru a evita acest risc, puteți efectua tăierile începând cu mijlocul lunii februarie.

Tăierile la sâmburoase  (cireș, cais, vișin, prun, piersic etc.) pot fi făcute după data de 25 august, cu condiția să se fi făcut deja recoltatul. Astfel pentru soiurile târzii, se vor amâna tăierile după cules.

    Ing. Annamaria Sztrimbei

Produse din tabel: 

ACTARA 25 WG / ALIETTE 80 WG / ANTRACOL 70 WP / BRAVO 500 SC / CALYPSO 480 SC / CHAMP 77 WG / CONFIDOR OIL /  DECIS MEGA 50 EW / DITHANE M 45 / KARATE ZEON / MERPAN 80 WDG / MICROTIOL SPECIAL / MOSPILAN 20 SG / RELDAN 22 EC  / TOPSIN 70 WDG / VERTIMEC 1,8 % EC

    Ing. Annamaria Sztrimbei